Ne place să ne jucăm cu vorbele şi deseori ajungem să ne jucăm cu oamenii. Ne dorim să găsim ceva şi ajungem să credem că există doar pentru a da o utilitate căutării noastre. Ne încăpăţânăm să credem că în magnifica noastră inteligenţă şi cu simţămintele pure pe care le avem putem face o diferenţă în lumea asta...ajungem să regretăm visarea, încrederea în noi, dragostea pentru oameni.
Şi totuşi, de undeva din străfundurile fiinţei noastre (sau poate de la Dumnezeu), ne tragem iar şi iar forţă pentru a merge mai departe, cu jocuri de cuvinte şi idei, cu aceleaşi sau alte căutări, cu încredere în capacităţile noastre cognitive şi afective şi veşnica încăpăţânare de a privi pe cei din jur ca oameni.
P.S. Poate cineva să-mi spună cum faci să trăieşti cu regrete?
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
3 comentarii:
Sa traim cu regrete,
Hai sa vedem cum ar fi sa traim fara regrete......, atunci e ca si cum am vrea o viata perfecta. Ar fi una ideala si una de dorit atunci cand te incearca realitatile “naspa” ale vietii prin dinamica evenimentelor ....Am vrea in acele clipe ca fiecare dintre noi sa fi trait “perfect”, altfel ..... sa nu fi trecut prin acele momente, si parca dintr-o data ramanem prinsi in aceasta logica simpla.
Si daca regretele fac parte din prezent...acum....ce ne incearca totusi...faptul acestea exista, ca trecem prin ele, ca am luat decizii gresite, sau ca ne lipseste acel “mijloc” de a dispune de timp si de a-l manevra, de a putea sari peste acele etape intamplate din viata noastra.
Da...ar fi ceva, dar noi nu dispunem de asa ceva.. ne folosim doar de vorbe pentru a comunica si interactiona cu semenii nostri, ne folosim inteligenta in a concretiza “capacitatile noastre cognitive”, iar prin sentimentele noastre ne exprimam starea relatiilor afective dintre noi. Intotdeauna exista o jumatate plina a paharului, intr-un esec este si o reusita, dupa orice conflict, exista un set de concluzii care te vor ajuta pe viitor
Cred ca trebuie sa visam spre ceva frumos, sa avem un magnet spre inainte; la fel de bine sa credem si sa avem idei nobile spre care sa tindem, sa experimentam lucruri noi, sa vedem lumea cat e de mare, sa ne bucuram de soare, dar si de micile tabieturi, de cafeaua de dimineata :), de muzica, etc. Si cred cu tarie in ideea de a ne construi visele, de a fi mici “constructori” , de a le transpune in realitate, cat si de a fi martori ai vietii pe acest pamant (cu bune si cu rele).
Hai sa nu regretam nimic, timpul nu se mai intoarce, dar sigur merge inainte. Pentru asta merita sa incercam sa facem ceva mai mult ).
"... cum faci sa traiesti cu regrete!"
Regrete, bucurii, bune si rele, alb si negru, lumina si intuneric, liniste si zgomot, prieteni si dusmani, tinerete si batranete, dezamagire si iubire... toate se traiesc cu demnitate! Suntem oameni, putem indura multe, ne lasam doborati uneori dar ne ridicam pentru a merge inainte, uitam sa traim, sa fim noi insine pentru cateva clipe si iarasi mergem inainte! Printre regrete si dezamagiri fata de noi si de cei dragi, construim lumea, pas cu pas. O lume a noastra in care noi suntem actorul principal, o lume de vise si sperante, de iubire si durere... pentru ca suntem plamaditi din cuvinte! Ne regasim apoi, diferiti dar aceeasi, mergem mai departe desi parca stam pe loc de o vesnicie...
Cum faci sa traiesti cu regrete!
Cum faci sa traiesti printre regrete!
Cu demnitatea de a fi om care invata din ele si le depaseste.
Nu singuri in acesta lupta interioara ci impreuna cu ceilalti, nu izolandu-ne de cei dragi in disperare si rusine ci in mijlocul lor!
"... cum faci sa traiesti cu regrete!"
Iubind!
Hello Bianca!
Nu trebuie sa traim cu nici un regret... trebuie doar sa intelegem si sa incheiem relatiile care ne-au provocat regretele.
Regretul vine din culpabilizare, uneori.
Cerem iertare si mergem mai departe, dam inapoi injuriile, judecatile celor de la care le-am primit.
Astfel vom trai liberi de orice regrete si vom fi mai mult noi insine!
Multa bafta!
Trimiteți un comentariu