Despre fericire...

"Nedefinit, undeva în fundal, mai subtil şi sigur cel mai puţin agresiv dintre toate, instinctul fericirii e un dat al naturii umane. Am studiat şi nefericirea oamenilor: întotdeauna înseamnă pierderea unei surse exterioare de fericire. Nefericirea nu e altceva decât o criză declanşată de o dependenţă. Că suntem dependenţi de un obiect, de o fiinţă sau de un set inflexibil de principii, tot dependenţă se numeşte. Cu cât motivul fericirii noastre e mai interior, cu atât e mai stabil. Evoluţia spiritului s-ar putea defini în acest context prin eliminarea treptată a dependenţelor şi interiorizarea din ce în ce mai spontană a motivelor de bucurie!" (A.Untu - Arta de a trăi)

Vreau copilăria înapoi

Ce frumos era să te poţi bucura de încă o jumătate de oră de joacă sau de o ciocolată pe care tata o aducea când venea acasă!
Câtă linişte aveam în sufleţelele noastre încă inocente ori de câte ori mama ne lua la pieptul ei!
Cum ni se luminau ochii ori de câte ori dădea soarele după ploaie şi melcii ieşeau la plimbare cu căsuţele lor!
Cu câtă bucurie aşteptam vacanţa mare şi cu câtă nostaligie ne întorceam la şcoală!
Cum mi-a tresărit inima când băiatul pe care-l simpatizam m-a pupat pe obraz când l-am servit,ca pe toţi colegii, cu bomboane de ziua mea!
Şi ce plin de speranţă era pe atunci "când voi fi eu mare"...

"Văd cu plăcere oameni - acesta este hobby-ul meu!"

"Oamenii mă fascinează din ce în ce mai mult. În fiecare zi oamenii sunt o aventură când intri în relaţie cu ei. Nu poţi decât să te miri, nu numai pentru ce se poate vedea şi atinge, ci în mod special de misterul care se apropie de tine prin trupul celuilalt, dar care totuţi rămâne îndepărtat, de neatins.
Există oameni care aleargă pe lângă celălalt de parcă ar fi atraşi de o putere misterioasă care nu le dă pace. Oameni cu priviri întrebătoare, cu feţe încordate. Oameni care suferă. Oameni care sunt deznădăjduiţi, amărâţi în adâncul sufletului. Oameni care nu sunt în stare să simtă bucurie pentru ceva. Eu nu-i înţeleg şi totuşi îmi sunt dragi. Oameni care au nevoie de mine şi oameni de care am eu nevoie, de care nu mă pot lipsi.
Şi apoi mai există şi oameni a căror bucurie te molipseşte, care-ţi dau o idee bună, care te ajută mai departe. Oameni care te văd cu plăcere. Oameni mulţi, buni şi simpli, cu o mare bogăţie ascunsă în inimile lor.
A fi printre oameni înseamnă de multe ori o adevărată sărbătoare." (Phil Bosmans)