Ce frumos era să te poţi bucura de încă o jumătate de oră de joacă sau de o ciocolată pe care tata o aducea când venea acasă!
Câtă linişte aveam în sufleţelele noastre încă inocente ori de câte ori mama ne lua la pieptul ei!
Cum ni se luminau ochii ori de câte ori dădea soarele după ploaie şi melcii ieşeau la plimbare cu căsuţele lor!
Cu câtă bucurie aşteptam vacanţa mare şi cu câtă nostaligie ne întorceam la şcoală!
Cum mi-a tresărit inima când băiatul pe care-l simpatizam m-a pupat pe obraz când l-am servit,ca pe toţi colegii, cu bomboane de ziua mea!
Şi ce plin de speranţă era pe atunci "când voi fi eu mare"...
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu