Poveşti de viaţă - le auzim, le trăim, le visăm, le admirăm sau le blamăm. De multe ori experienţa ne învaţă că putem avea parte de poveşti pe care nu le-am anticipat nicicum, ba mai mult le-am negat posibilitatea de a se înfăptui - mie nu mi se poate întâmpla, eu nu aş face aşa etc. Cu fiecare poveste (a nostră sau a altora) devenim mai umani, mai capabili de înţelegere (nu aş folosi termenul de înţelepciune aşa uşor). Ajugem să ne implicăm în situaţii riscante, pentru ca mai apoi să plătim, preferând să ne asumăm consecinţele decât regretul de a nu le fi trăit...
Putem astfel să trăim poveşti care nu sunt incluse în firescul vieţii noastre şi care ne pot schimba cu totul destinul, relaţiile, echilibrul. Şi totuşi...poveştile se termină...frumos sau nu, tragic sau cu happy end. Însă nu te poţi reînscrie pe traseul propriu fără a încheia socotelile cu trecutul şi a concluziona, lasând la finalul poveştii doar"puncte,puncte"...
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
2 comentarii:
...povesti,povestiri, amintiri..fiecare dintre noi avem. Dar a merge pe principiul "mai bine sa ti para rau pentru ceva ce ai facut, decat pentru ceva ce n ai facut", in opinia mea e total gresit. Vorbesc din experienta proprie.Ceea ce ne facem cu mana noastra...si apoi privim in urma, regretam ca ne am implicat in asemenea situatii, tipam, plangem, acuzam, dar in final nu e decat vina noastra. Privind in urma, constat ca 70% dintre situatiile asupra carora am avut semne de intrebare, si am ezitat initial sa ma implic, dar totusi m am implicat, le regret acum..cam prea tarziu, spun eu. poate am invatat ceva din ele si atat.dar nu ceva folositor. Imi dovedesc oare acum umanitatea prin ceea ce fac? sau capacitatea mea de a i intelege pe cei din jurul meu e mai profunda? as spune ca nu. Nu ne permitem sa credem ca traim intr o societate idilica, cu domnite si cavaleri. Majoritea oamenilo care sunt in jurul nostru se remarca prin falsitate, ascunsa de bune intentii pentru a si atinge anumite scopuri.
Asa ca, ma tem, ca ar trebui sa incheiem socotelile u trecutul, pentru a nu agoniza in continuare, sperand ca putem indrepta o greseala...si apoi sa cadem in alta.
...trecutul nu dispare niciodata...Se intoarce si ne insoteste...
Deci ar trebui sa avem grija de noi, de faptele noastre...
Trimiteți un comentariu