Aproape cu toţii am crescut măcar cu nişte principii morale elementare care ne-au fost insuflate încă de mici, indiferent că e vorba de morala crestină ("Nu omorî", "Nu fura" şi aşa mai departe) sau de alt gen de doctrină morală - fie dată de altă religie, fie de reguli simple "de viaţă’. Am fost obişnuiţi să trăim într-o lume de reguli, suntem inconjuraţi de ele, de la simpla: "Nu călcaţi iarba", până la reguli mai complexe gen "Nu îţi înşela soţul/soţia".
Nu cumva moralitatea este doar o convenţie socială, un comportament învăţat şi astfel artificial? Morala ar părea la prima vedere un termen extrem de subiectiv. Morala este ceea ce se formează în mintea fiecăruia ca fiind "un sistem de valori". Morala este cea care impune aplicarea "sistemului de valori" în viaţa de zi cu zi. Însă de ce să urmăm întocmai nişte regului învăţate...nu ar putea exista şi "un dezvăţ"? Cât sens are acest sistem de valori însuşit în copilărie şi adolescenţă în viaţa noastră de adult? Cred că de multe ori firea umană ne pune în nişte situaţii care nu se mai pot încadra în normarea morală şi atunci...încotro?
Cu riscul de a fi eretică, refuz să mă conformez regulilor pe care nu le înţeleg şi aleg să-mi trăiesc viaţa după propria morală (care evident are mult în comun cu cea creştină, dar nu coincid). Iar uneori, cum îmi spunea o prietenă, refuz să mă gândesc la bine şi la rău, trăind starea, trecând prin viaţă. Aşadar, iertare cer celor pe care îi dezamăgesc prin sistemul valorilor mele, prin modul meu de a discerne între bine şi rău.
P.S.Gândurile de mai sus nu îmi aparţin doar mie...
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Un comentariu:
Stii ce este intersant ?! multe reguli, asa cum le spui tu sunt derivate din viata si invatatura crestina. Deci daca iti vei alege sa-ti traiesti viata dupa propria morala si cum spui tu, coincide cu cea crestina atunci este foarte bine.
Si totusi, trebuie sa mai ai ceva in vedere, nimeni nu te obliga sa te conformezi anumitor reguli, daca o faci este pentru ca vrei tu, sau altfel spus pentru ca in caracterul tau moral, ceea ce vrei sa faci este un lucru moral, si nu imoral. De exemplu, daca vezi un spatiu verde cu semnul de Nu calcati iarba! nu o vei calca, si nu pentru ca este acel semn acolo ci pentru ca stii si tu ca nu-i frumos sa calci iarba :)
Parerea mea este ca fiecare persoana are propriul sistem al valorilor, dar este un sistem al valorilor ce are la baza valorile create de parinti. Cei 7 ani de acasa, sunt bazele sistemului nostru moral.
Cred ca orice parinte isi doreste ca copilul sau sa aiba un caracter moral si involuntar implementeaza acest sistem copilului.
Ca sa concluzionez, nu ai de ce sa ceri iertare pentru sistemul valorilor tale, o persoana te accepta asa cum esti, cu bune si cu rele. Iar daca sistemul lor cosidera ca caracterul tau moral este acceptat atunci toate sunt bune si frumoase.
Trimiteți un comentariu