vineri, 25 ianuarie 2008

Gând la gând...cu bucurie

Îngrămădindu-mă dis-de-dimineaţă în autobuz, am privit mai atent zecile de figuri adormite. Un zâmbet întâlnit mi-a dezgheţat şi mie un surâs pe care-l păstrasem de cu seară. Am realizat că mi-e dor de mine, de oameni, de viaţă...



Ultimele întâmplări (e un fel de a spune întâmplări ) din existenţa mea mi-au reamintit caracterul nostru trecător şi limitarea umană. Am hotărât aşadar să las ceea ce mă depăşeşte în grija Domnului care în infinita bunătate şi dreptate cu siguranţă le rânduieşte pe toate, iar eu SĂ TRĂIESC, să mă bucur de VIAŢĂ AŞA CUM E.


Un comentariu:

Ramo spunea...

Femeie esti incredibila!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!