joi, 22 mai 2008

"Dacă respecţi toate regulile, pierzi toată distracţia"

Cautăm distracţia (mă refer la distracţie în cel mai amplu înţeles posibil) în fiecare frântură de timp, în orice colţ de spaţiu...Încorsetaţi în propriile reguli preluate din mediul nostru, luptăm împotriva noastră pentru a ne conforma sistemului de valori şi pentru a nu deranja, a nu scandaliza pe cei din jur. Ar fi poate mai natural şi chiar mai sănătos pentru psihicul nostru să ne acordăm o libertate mai largă, însă evident nu putem trăi într-o lume anormată.
Şi atunci...ne rămâne să pendulăm între dorinţă şi voinţă, între sentiment şi raţiune, între egocentrism şi altruism, între eu şi ceilalţi. Avem diferite forme de a ne raporta la reguli, aşa cum avem moduri diverse de a iubi. Abia într-o trăire deplină a dragostei autentice putem fi cu adevărat liberi, supundându-ne unei singure reguli: "Iubeşte şi fă ce vrei!"(Sf.Augustin)

vineri, 9 mai 2008

A fi sau a nu fi om

Ne place să ne jucăm cu vorbele şi deseori ajungem să ne jucăm cu oamenii. Ne dorim să găsim ceva şi ajungem să credem că există doar pentru a da o utilitate căutării noastre. Ne încăpăţânăm să credem că în magnifica noastră inteligenţă şi cu simţămintele pure pe care le avem putem face o diferenţă în lumea asta...ajungem să regretăm visarea, încrederea în noi, dragostea pentru oameni.
Şi totuşi, de undeva din străfundurile fiinţei noastre (sau poate de la Dumnezeu), ne tragem iar şi iar forţă pentru a merge mai departe, cu jocuri de cuvinte şi idei, cu aceleaşi sau alte căutări, cu încredere în capacităţile noastre cognitive şi afective şi veşnica încăpăţânare de a privi pe cei din jur ca oameni.
P.S. Poate cineva să-mi spună cum faci să trăieşti cu regrete?