vineri, 23 ianuarie 2009

vreau sa ma îndrăgostesc...e semn de primavară timpurie?

În sufletul meu anotimpurile se succed ca în an

iarna
îs calmă, echilibrată,
meditând la tot ce însemnă viaţa mea,
hibernand dragostea in mine;




primavara
înfloresc în mine mugurii unor iubiri parfumate,
le simt în fiecare boare,
le vreau pure şi veşnic noi;




vara
mă consum împreună cu poveştile de dor,
aventurile se ard mistuitor şi
scrumul devine nisip la ţărm de mare;


toamna
îmi cânt nostalgic amintirile colorate
în pădurea gândurilor învijelite.


duminică, 18 ianuarie 2009

Suflete dragi vă duceţi rând pe rând...

Încă îmi e greu să vorbesc despre despărţirile la care destinul/ Dumnezeu m-a supus, despre cum am văzut moartea luând de lângă mine, într-un proces îndelungat, sfâşietor, oameni importanţi pentru mine. Cu atât mai puţin pot să scriu despre viaţa despre moarte, despre rostul suferinţei ş.a., când încă îmi mai caut credinţa. Dar pentru că nu trece zi fără să am un gând cald şi o lacrimă în suflet pentru cei care nu mai sunt lângă mine, îmi permit să ader şi să citez persoane mai înţelepte, mai curajoase, mai credincioase.

"Amintiti-va intotdeauna ca atunci cand suntei alaturi de cineva, aceasta ar putea fi ultima data. Nu va pierdeti timpul cu prostii; Nu creati conflicte si certuri pentru motive minore. Cand moartea se apropie, nimic altceva nu mai conteaza. Daca cineva face sau spune ceva care va enerveaza, amintiti-va de moarte. Ganditi-va ca acest om este pe punctul de a muri (sau dumneavoastra); ce mai conteaza atunci cuvintele sau faptele sale? Poate ca nici nu a avut intentia sa va enerveze; poate ca este doar interpretarea dumneavoastra. Din 100 de cazuri, 99 tin mai degraba de interpretarea personala.
Si nu uitati: cand va aflati alaturi de cineva, nu este vorba de cel pe care il stiati dinainte, caci totul se schimba. Nu poti intra in acelasi rau de doua ori si nu poti intalni aceeasi persoana de doua ori. Va puteti intalni cu tatal, mama, fratii, prietenii dumneavoastra, dar ei nu sunt aceeasi; s-au schimbat. Nimic nu ramane la fel. Si dumneavoastra v-ati schimbat, nu mai sunteti acelasi…
Daca veti tine minte aceste doua aspecte, iubirea va inflori mai usor in dumneavoastra.
Cand va intalniti cu cineva, faceti-o de parca ar fi prima oara cand va intalniti.
Faceti-o insa si ca si cum ar fi pentru ultima oara.Si chiar asa stau lucrurile. Daca veti avea aceasta perspectiva, acest mic moment al intalnirii va capata o semnificatie incredibil de profunda". OSHO - Farmacia Sufletului

http://vali-me.com/2008/10/31/viata-dupa-moarte/


"Astazi mi-e dor...
... mi-e dor de ea. In fiecare zi imi doresc sa fie cu mine. Au trecut doi ani si un pic de cand nu mai e cu mine...insa imi amintesc de ea in fiecare zi.Cand a murit , cineva mi-a zis sa nu mai plang ca n-a murit. O sa fie vie daca o sa-mi amintesc de ea in fiecare zi. Cand mi-a spus asta , eram ca un copil mic caruia ii promite mama lui o acadea ca sa nu mai planga si incepe sa-i spuna tot felul de povesti. Imi doream foarte mult sa-l cred.. si l-am crezut.Astazi ii dau dreptate. E ceva din mine care nu vrea sa se desparta de ea.Nu-i placea sa faca fotografii. Imi amintesc ca insistam mereu sa facem o poza impreuna insa de fiecare data gasea cate o scuza si reusea sa se strecoare din fata aparatului de fotografiat. La putin timp dupa ce a murit... am inceput sa scotocesc prin dulapul ei...printre hainele ei care inca ii purtau parfumul... si m-am pierdut acolo... m-am pierdut in amintiri... aveam iar cativa anisori...iar ea era langa mine...In ziua aceea am gasit intr-un dulap o fotografie mica , dintr-aceea de buletin... M-am bucurat nespus. E singura fotografie care o am cu ea ..."Andreea

http://prgabriel.wordpress.com/2008/08/22/%e2%80%9cunde-sunt-cei-care-nu-mai-sunt-%e2%80%9d/

„Moartea nu este ceea ce unii oameni îşi imaginează. Este ca şi cum ai merge în altă cameră. În acea altă cameră vom găsi… femeia dragă şi bărbaţii şi copiii scumpi pe care i-am iubit şi i-am pierdut.”

"Scumpă este înaintea Domnului moartea celor iubiţi de el" (Ps. 116,15)

duminică, 11 ianuarie 2009

Maşina timpului

Veşnică este căutarea...Oare şi după moarte?! Tot dând search prin gânduri şi simţiri am dat timpul înapoi cu 10 ani. Uite aşa am ajuns să recitesc ideile mele de prin '98 - '99. Mi-e greu să accept cât m-am schimbat, râmânând totuşi aceeaşi.
"...alerg spre o luminiţă ce parcă se tot îndepărtează şi pe măsură ce înaintez în neant cărarea mi se înceţoşează, iar paşii mei devin mai mici, mai timizi, mai rari..." (13 februarie 1998)

*A mânca resturile lăsate de viaţă fără profunditate şi deplină împlinire

"Mă simt pustie şi pierdută într-o lume unde iubirea e o imitaţie scumpă, nesatisfăcând nici cea mai de suprafaţă coardă a inimii mele. Am pierdut chiar şi eu sensul iubirii şi nu găsesc (nici nu mă străduiesc a afla) noi definiţii. Aş vrea trecutul să rămână trecut, dar el mă invadează cu lovituri crunte şi dă fără milă în prezentul fragil. Mă sfărâm, însă printre firmituri de fiinţă te chem iubindu-te în cântec." (24 august 1998)

"S-a răzvrătit timpul! Unde a rămas copilăria cu seninătatea ei? ...lacrimi sincere pe obrazul meu de eternă copilă. Ghemotocul meu de inimă se zbate...pasăre captivă. De ce atâta nelinişte?" (26 noiembrie 1998)

"Toate tulburările mele sufleteşti au avut şi au un rost chiar dacă eu nici nu-l bănuiesc. Pentru toate Doamne îţi mulţumesc!..." (13 mai 1999)

"De fapt ce sunt eu?! Mă regăsesc într-o plantă prinsă în pământ şi apoi lasătă în voia soartei, incapabilă de a-şi găsi sensul existenţei...Primesc multe sfaturi şi realizez că preiau din comportamentele apropiaţilor. Îmi pierd din personalitate sau abia o construiesc?!" (12 iunie 1999)

"Dornică de absolut păşesc iar în căutarile convertirii, spre perfecţionare. Mă simt împăcată cu mine după acest război interior al sentimentelor, dar şi al priorităţii responsabilităţilor..."(26 octombrie 1999)

*Îmbracă-ţi inima cu petale de dragoste şi de vei simţi minunat
Lasă-i Domnului orice grijă, pacoste, iar libertatea va fi cum ai visat!

Scriam mult pe atunci, mai ales despre iubire şi Dumnezeu, despre durere şi convertire...Probabil acelea sunt subiectele la care sufletul meu vibrează şi mâna, în lipsa cuiva pe care să mângâie, începe a scrie. Probabil voi mai reveni la file din povestea vieţii mele.

*Dacă nu te-ai fi născut niciodată, atunci ce-ai fi putut fi?
Poate un peşte sau poate o ghindă din pom?
Sau poate o clanţă sau...trei cartofi copţi.
Mai rău decît toate ai fi fost un nimic.

Un nimic nu găseşte plăcere în nimic, absolut de nimic.
Un nimic chiar nu există. Nici măcar nu e prezent.
Dar tu - tu eşti tu! Oare nu este acest lucru plăcut?
Astăzi, tu eşti tu şi aceasta e mai adevărat decât adevărul că
Nu e nici unul printre cei vii care să fie mai tu decât eşti tu.

Strigă tare: "Sunt fericit că sunt ce sunt!"
Mulţumesc lui Dumnezeu că nu sunt o moluscă sau un jambon
sau un borcan vechi şi prăfuit de gem de agrişe.
Eu sunt ceea ce sunt şi aceasta e o mare chestie.
Şi dacă aşa stau lucrurile, mie însumi îmi rămâne să zic:
"La mulţi ani!"