vineri, 29 februarie 2008

"Există o lume unde putem trăi liberi, putem crede în lucrurile imposibile şi în miracole. Acelea pe care le poţi face şi tu! (Anthony de Mello)

În ultimul timp am avut o aparentă stare de apatie.Am dat vina pe astenia de primăvară, însă dacă e să fiu sinceră cu mine însămi...a fost (şi este încă) mai mult de atât. Dar azi parcă m-am trezit cu soarele în gânduri (da,da, am dormit în sfârşit) şi cu un impuls de a face mai mult, mai bine, mai din inimă. Şi vin cu interogaţii pentru mine, pentru prieteni: putem schimba colţul nostru de lume? suntem capabili de a genera miracole? să fie acesta scopul? merită?

luni, 18 februarie 2008

Be free, be wild

Şocam zilele astea pe cineva prin proclamarea libertăţii mele. Acum revin şi îmi fac autocritica: sunt liberă atât cât îmi permit propriile mele limite (aşadar are şi divinitatea un rol important), dar nu accept îngrădiri din partea nimănui, indiferent de persoană şi context. Îmi place să cred că "liberul arbitru" nu e doar un concept filosofic şi ţin să îmi asum responsabilitatea alegerilor mele.
Prin urmare, dacă lucrez într-un domeniu, dacă am această relaţie, dacă posed atâţia bani, dacă reacţionez într-un anumit fel etc. sunt conştientă că am "vina" mea, şi oricând am cel puţin impresia că sunt liberă să schimb situaţia, doar că eu aleg să trăiesc aşa. Indiferent de riscuri, decizia îmi aparţine, fără a putea să arunc responsabilitatea asupra altcuiva.
So, my friends, what do you think about freedom?

marți, 5 februarie 2008

Să nu-mi iei niciodată dragostea...

În epoca nostră a avea curajul de a simţi ceva profund este din ce în ce mai rar întâlnit. Ne dedicăm unor cauze atât de profane - să construim o carieră, să facem bani pentru o casă, să achiziţionăm o maşină, să ne îmbrăcăm în trend etc., încât sufletul nostru abia mai are răgaz să-i observe pe cei din jurul nostru în ipostaza lor umană (nu drept colegi de muncă, parteneri de viaţă, cei cu care ieşim într-un club ş.a.m.d.).
A simţi vibraţii ale fiinţei a devenit un lux, iar recunoaşterea acestor sentimente e percepută ca o slăbiciune a personei. Vreau aici să strig: A IUBI ESTE MANIFESTAREA DIVINITĂŢII ÎN OM!, indiferent de nuanţe, de care e destinatarul acestui sentiment sau modalitatea în care noi ne exprimăm trăirea. Deşi normele de convienenţă socială ne cer decenţă şi diplomaţie în dragoste, eu vreau să felicit pe toţi cei care sunt încă în stare să vibreze, convinsă fiind că DRAGOSTEA ÎNNOBILEAZĂ.
Pe de altă parte, ruşinea şi suferinţa pe care o dragoste neîmpărtăşită (aici mă refer nu doar în amor, ci şi în diferite tipuri de prietenii) le pot aduce trebuie tratate cu respect - toate au un rost în desăvârşirea nostră ca oameni, iar dacă celălalt nu ne răspunde pe măsura aşteptărilor, nu trebuie să privim acest fapt ca un eşec - IUBIREA RĂMÂNE ÎN NOI, nimeni nu ne-o poate lua pentru că este prea adânc îndrădăcinată în fiinţa nostră.
Aş putea să continui pledoaria pentru a iubi, însă fiecare avem o percepţie proprie asupra conceptului de dragoste adevărată, iar limbajul e prea sărac pentru a-l putea surprinde în cuvinte.
IUBESC!

vineri, 1 februarie 2008

It's Nothing Personal, It's Just Business ...

Fiecare zi e o cursă, chiar dacă în "slow motion", în care deseori ne ciocnim de ceilalţi. Şi totuşi... am convingerea că în cele mai multe cazuri nu sunt aversiuni personale, ci opinii diferite privind anumite situaţii şi probleme. De ce să luă personal tot ce contrazice părerile, opiniile, ideiile şi credinţele noastre? Nu am mai consuma pe astfel de dispute inutile energia noastră vitală şi am folosi-o să ne atingem obiectivele, să luminăm colţul nostru de lume.