Maşina timpului II - Din epistolele unor iubiri trecute, veşnic prezente - partea 1

2003 - o primăvară chiar prea romantică
(trăirile mele de atunci, de cele mai multe ori cu vorbele altora, necunoscuţi mie)

"Ai urmărit vreodată zborul uni vultur sau al unui pescăruş? Traiectorii drepte în vânt în cerul îndepărtat. Aşa sunt eu şi vreau să zbor în timp ce-ţi spun că te voi avea. Şi te voi avea...
Ai observat vreodată pasul oricărei feline sau dorinţa de a trăi care-l face pe copil să strige? Eu sunt aşa şi nu mă pot opri când îţi spun că te voi avea. Şi te voi avea...
Te voi avea pentru că-s bolnavă dacă nu te simt al meu. Te voi avea pentru că te vreau şi cu fantezia am construit o lume pe care va trebui să o vezi doar tu.
Ai căutat vreodată în noapte, printre animale singure, în cărările neclare sau în puţinele culori? Eu sunt aşa şi nu mă pot înşela când îţi spun că te voi avea. Te voi avea pentru că sigur te cunoşteam deja. Te voi avea pentru că trebuie să mă povestesc prin tine. Te voi avea pentru că nu-mi pot opri curiozitatea. Te voi avea pentru că vreau un loc în amintirile tale, un loc în tine. Nu-mi opune rezistenţă, nu ezita pentru că nu avem timp...Nu lăsa să se consume momentul. Dacă Mâine ne va dărui doar o fotografie să n-o laşi să-şi piardă culoarea, să n-o arunci...să mă chemi să-i dau viaţă, să-ţi dau viaţă"

Te-aş fi căutat până în străfunduri şi tot te-aş fi găsit. Oricât te-ai fi ascuns, chemările tale intime m-ar fi călăuzit. Sper numai să nu fi ajuns prea târziu, sper să nu te fi sinucis...Nu mai aud chemarea decât ca un ecou şi mă întreb: sunt atât de aproape încât rezonanţele ei vibrează în mine sau pur şi simplu ai renunţat să mă chemi?

Nopţile nu se mai sfârşesc...Le iau cu mine acasă, fiinţa mea le transformă-n melodie şi mă trezesc dorindu-te din nou lângă mine. Mă simt ciudată, dar ştiu că filmul vieţii mele are nevoie de un regizor bizar care să complice scenariu cât mai ingenios cu putinţă.
Tu ai apărut pe neaşteptate, ca un cântecel comic. De fapt, încă mă mai întreb: oare nu-i o comedie acest film?! Cine a decis intrarea ta în viaţa mea nu ştiu; ştiu însă că m-ai captivat şi port clipă de clipă un război cu raţiunea. Nu mă plâng şi nu fug atâta timp cât această luptă îmi foloseşte pentru a ieşi din mine însămi.

"Nu te reţin mult,doar...până la sfârşit

De ce te mai ascunzi prin ramuri de vise? De ce nu îndrăzneşti să apari în plinătate? Te temi c-am să te ascund în suflet? Ţi-e frică să nu te pierzi în inima mea? Ştiu că odată şi odată tot vei veni conştient şi voluntar. Eu te voi aştepta...
În sfârşit ai sosit în lumea mea. N-am să te reţin mult. Nu mai mult decât până când îţi voi fi intrat în sânge ca o otravă, lumina ochilor tăi va fi prizoniera cerului fiinţei mele, iar braţele şi buzele mele vor fi lăsat pecetea de neşters pe pielea ta. Doar până atunci...
Apoi vei fi liber să pleci.Să pleci şi gândul să-ţi ardă pătruns de gândul meu. să fugi şi nopţile să-ţi fie tulburate de ritmul pulsului meu. Să alergi şi răceala mâinii mele să te îngheţe în nopţile de vară.
Atunci am să ştiu şi am să vin.
Ai să te ascunzi în pământ, dar am să plec urechea la lutul tânăr şi am să-ţi simt bătaia inimii. Ai să te ascunzi în mare, dar răsuflarea ta mă va chema ca un cântec de sirenă. Ai să te ascunzi printre nori, dar ochii tăi vor luci ca două lacuri adânci de munte. Şi tot te voi găsi...
Învins va trebui să te predai. Şi-ţi vei duce chinul mai departe...Te va durea când voi închide ochii, căci nu-mi vei mai soarbe otrava privirii. Vei suferi când mâinile mele îţi vor mângâia părul, căci nu le vei mai simţi reci pe obraji. Vei plânge când gura mea îţi va şopti frânturi de rugăciune în ureche, căci nu-i vei mai simţi fructul sărutului.
Şi aşa va fi până la sfârşit. Te vei mistui în mine clipă de clipă. Vei arde până la capăt, încet şi mocnit. Ţi se va spulbera cenuşa în privirea mea. Dar zâmbetul meu va fi acolo. Va fi acolo mereu. Până la sfârşit."

M-am privit în oglindă. Mi-am zâmbit şi mi-am spus: Pot totul! O forţă nebănuită mă cutremură şi mi se dă cu o singură condiţie: să te fac să zâmbeşti. Poate că fericirea e o stare nepermisă muritorilor, dar eu vreau să încerc să trec cu tine de bariera umanităţii.
Dacă ai şti cât de puţin îmi trebuie să fiu fericită...doar un surâs, al tău.


Nu pot renunţa la privirea sufletului tău, nu pot renunţa la chemările nefiinţei, nu pot renunţa la nelinişti. Mă uimesc pe mine însămi cu toate aceste acceptări şi negări. Nu mai sunt în puterile mele. Ia-mă sau alungă-mă! Dă-mi-te sau nu mă cotropi!
Scriem acum prefaţa unui roman care poate nu va fi publicat vreodată...E posibila noastră poveste...un refren de dor abia îngânat...un freamăt al ascunzişirilor şi dezvăluirilor.
Ştii...nu mi-e frică de suferinţa iubirii neîmpărtăţite, ci de zădărnicie, de inutilitatea dăruirii, de limitarea fizică a dimensiunii spirituale.
Cum poţi convinge un suflet ce iubeşte dificultăţile să renunţe atunci când nu a încercat imposibilul?

"Până la lacrimi mi-e dragă viaţa"

Mi-e dragă viaţa şi zi de zi învăţ să trăiesc...să mă bucur de lacrimi şi să mă întristez la zâmbete...să uit de mine şi să-mi amintesc de alţii, care sunt aici sau dincolo ... să tresar, dar să nu-mi fie frică... să râd şi să plâng de durere sau de fericire...

"Primăvara iubirilor complicate" (Mariana Almăşan)

Ce faci când viaţa îţi scoate în cale o asemenea iubire complicată? Caut o soluţie în cărţile unor genii. O găsesc în paginile unui volum prăfuit:
"Oricât de dureroase ar fi experienţele iubirii, pătrunde în iubire fără să eziţi, pentru că dacă o eviţi, aşa cum fac majoritatea oamenilor, vei rămâne blocată în ego. Atunci viaţa nu îţi va mai fi un pelerinaj, nu va mai fi un ocean, ci va deveni o mlaştină". Şi atunci îi dau acest sfat nepermis prietenei mele, sperând din suflet să ţină cont de el.

...scrisul, ca si vorbitul, poate linisti durerile sufletesti...

Octavian Paler - Avem timp

Avem timp pentru toate.
Sa dormim, sa alergam in dreapta si-n stanga,
sa regretam c-am gresit si sa gresim din nou,
sa-i judecam pe altii si sa ne absolvim pe noi insine,
avem timp sa citim si sa scriem,
sa corectam ce-am scris, sa regretam ce-am scris,
avem timp sa facem proiecte si sa nu le respectam,
avem timp sa ne facem iluzii si sa rascolim prin cenusa lor mai tarziu.
Avem timp pentru ambitii si boli,
sa invinovatim destinul si amanuntele,
avem timp sa privim norii, reclamele sau un accident oarecare,
avem timp sa ne-alungam intrebarile, sa amanam raspunsurile,
avem timp sa sfaramam un vis si sa-l reinventam,
avem timp sa ne facem prieteni, sa-i pierdem,
avem timp sa primim lectii si sa le uitam dupa-aceea,
avem timp sa primim daruri si sa nu le-ntelegem.
Avem timp pentru toate.
Nu e timp doar pentru putina tandrete.
Cand sa facem si asta - murim.

Am invatat unele lucruri in viata pe care vi le impartasesc si voua !!
Am invatat ca nu poti face pe cineva sa te iubeasca
Tot ce poti face este sa fii o persoana iubita.
Restul ... depinde de ceilalti.
Am invatat ca oricat mi-ar pasa mie
Altora s-ar putea sa nu le pase.
Am invatat ca dureaza ani sa castigi incredere
Si ca doar in cateva secunde poti sa o pierzi
Am invatat ca nu conteaza CE ai in viata
Ci PE CINE ai.
Am invatat ca te descurci si ti-e de folos farmecul cca 15 minute
Dupa aceea, insa, ar fi bine sa stii ceva.
Am invatat ca nu trebuie sa te compari cu ceea ce pot altii mai bine sa faca
Ci cu ceea ce poti tu sa faci
Am invatat ca nu conteaza ce li se intampla oamenilor
Ci conteaza ceea ce pot eu sa fac pentru a rezolva
Am invatat ca oricum ai taia
Orice lucru are doua fete
Am invatat ca trebuie sa te desparti de cei dragi cu cuvinte calde
S-ar putea sa fie ultima oara cand ii vezi
Am invatat ca poti continua inca mult timp
Dupa ce ai spus ca nu mai poti
Am invatat ca EROI sunt cei care fac ce trebuie, cand trebuie
Indiferent de consecinte
Am invatat ca sunt oameni care te iubesc
Dar nu stiu s-o arate
Am invatat ca atunci cand sunt suparat am dreptul sa fiu suparat
Dar nu am dreptul sa fiu si rau
Am invatat ca prietenia adevarata continua sa existe chiar si la distanta
Iar asta este valabil si pentru iubirea adevarata
Am invatat ca, daca cineva nu te iubeste cum ai vrea tu
Nu inseamna ca nu te iubeste din tot sufletul.
Am invatat ca indiferent cat de bun iti este un prieten
Oricum te va rani din cand in cand
Iar tu trebuie sa-l ierti pentru asta.
Am invatat ca nu este intotdeauna de ajuns sa fii iertat de altii
Cateodata trebuie sa inveti sa te ierti pe tine insuti
Am invatat ca indiferent cat de mult suferi,
Lumea nu se va opri in loc pentru durerea ta.
Am invatat ca trecutul si circumstantele ti-ar putea influenta personalitatea
Dar ca TU esti responsabil pentru ceea ce devii
Am invatat ca, daca doi oameni se cearta, nu inseamna ca nu se iubesc
Si nici faptul ca nu se cearta nu dovedeste ca se iubesc.
Am invatat ca uneori trebuie sa pui persoana pe primul loc
Si nu faptele sale
Am invatat ca doi oameni pot privi acelasi lucru
Si pot vedea ceva total diferit
Am invatat ca indiferent de consecinte
Cei care sunt cinstiti cu ei insisi ajung mai departe in viata
Am invatat ca viata iti poate fi schimbata in cateva ore
De catre oameni care nici nu te cunosc.
Am invatat ca si atunci cand crezi ca nu mai ai nimic de dat
Cand te striga un prieten vei gasi puterea de a-l ajuta.
Am invatat ca scrisul
Ca si vorbitul
Poate linisti durerile sufletesti
Am invatat ca oamenii la care tii cel mai mult
Iti sunt luati prea repede ...
Am invatat ca este prea greu sa-ti dai seama
Unde sa tragi linie intre a fi amabil, a nu rani oamenii si a-ti sustine parerile.
Am invatat sa iubesc
Ca sa pot sa fiu iubit.

Prezentul e tot ce am

Trec prin stări, nu-mi iau bine zborul spre vise şi mă aduc atentă la sol, conştientă că nu pot păcăli cerebralitatea fiinţei mele. Fiecare clipă îmi aduce o noutate caldă, fiecare surâs îmi dă un strop de tandreţe, fiecare îmbrăţişare mă trimite la copila ce n-am fost vreodată.

Oricât îmi repet, uneori chiar cu multă convingere, că trebuie să trăiesc această zi cu bucuria îndrăgostirii, fără a cere mai mult de la viaţă, nu pot să mă desprind de trecut, nu reuşesc să nu doresc un viitor.

Cine spunea "trăieşte clipa!" nu a spus şi cum să faci acest lucru...