"Nedefinit, undeva în fundal, mai subtil şi sigur cel mai puţin agresiv dintre toate, instinctul fericirii e un dat al naturii umane. Am studiat şi nefericirea oamenilor: întotdeauna înseamnă pierderea unei surse exterioare de fericire. Nefericirea nu e altceva decât o criză declanşată de o dependenţă. Că suntem dependenţi de un obiect, de o fiinţă sau de un set inflexibil de principii, tot dependenţă se numeşte. Cu cât motivul fericirii noastre e mai interior, cu atât e mai stabil. Evoluţia spiritului s-ar putea defini în acest context prin eliminarea treptată a dependenţelor şi interiorizarea din ce în ce mai spontană a motivelor de bucurie!" (A.Untu - Arta de a trăi)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu