sâmbătă, 31 octombrie 2009

"Egoistul romantic" F. Beigbeder

...scriu pentru a şti ceea ce gândesc...

De frică să nu sufere din dragoste, şi bărbaţii, şi femeile caută, în mod inconştient, s-o transforme în plictiseală. Se zice că,într-un cuplu există întotdeauna unul care suferă şi unul care se plictiseşte: cred că e mai bine să fii cel care suferă, pentru că nu te plictiseşti, în timp ce acela care se plictiseşte, are parte şi de suferinţă.

Suntem nişte nebuni că vrem să eternizăm sentimentele: ele sunt la fel de trecătoare ca şi noi. Lucrurile se sfârşesc, iar noi refuzăm s-o admitem.

Asta-i dragostea: s-o faci pe acea persoană, pe care o doreşti cel mai mult din lume, să creadă că te lasă rece. Dragostea înseamnă să joci comedia indiferenţei, să-ţi ascunzi bătăile inimii, să spui invers decât ceea ce simţi. Dragostea este, în mod fundamental, o escrocherie.

De la o anumită vârstă, ai certitudini cu privire la toate cele. Dragostea? "Durează trei ani". Fidelitatea? "Nu e un concept uman". Moartea? "Singura libertate". Îţi găseşti liniştea cu sprijinul unor fraze luate pe de-a gata. De la o anumită vârstă, toate pretextele sunt bune ca să nu mai gândeşti.

Dragostea e atunci când simţi că, dacă pierzi o persoană anume, îţi pierzi viaţa. Dragostea e atunci când nu mai şovi. Când toate celelalte devin serbede. Te regretam chiar dinainte de a te fi cunoscut.

"Astăzi e rău şi, cu fiecare zi, va fi şi mai rău - până când se va întâmpla tot ce poate fi mai rău" (A. Schopenhauer)

Am găsit fericirea exact în momentul în care mă lăsasem păgubaş s-o mai caut(...)În dimineaţa asta soarele a trecut de bariera perdelelor, pentru a depune pe pieptul tău un sărut auriu, aşa că l-am imitat.

De ce vreau atât de mult să fiu iubit? Pentru că Dumnezeu nu există. Dacă aş crede în El, poate că dragostea Lui mi-ar fi deajuns.

Fii tu însuţi, OK; dar care? Câţi sunt eu? Şi care dintre aceştia sunt eu însumi? Nu ştiu cine sunt, dar ştiu ceea ce nu vreau să fiu: o singură persoană. O singură persoană e tot una cu nimeni.

Descopăr că, atunci când eşti îndrăgostit, fidelitatea încetează să mai fie un sacrificiu. Omul îndrăgostit se cunoaşte după faptul că e fidel fără s-o facă dinadins şi fără să considere că ăsta ar fi un titlu de glorie. Dragostea e o chestie care face din fidelitate un lucru absolut natural.

Viaţa este un lung plan-secvenţă care ţine de la naştere până la moarte. Din când în când, parcă ai vrea să mai tai nişte scene la montaj.

Ce înseamnă a iubi? Să-mi lipseşti chiar şi când eşti cu mine. Nu uita să-i mulţumeşti din partea mea maică-tii că te-a făcut.

Ce e viaţa? Un lung brainstorming pentru a răspunde la această întrebare.

În iubire e ca în montagnes russes: la început urci, apoi brusc ,cobori, dpă aia urci din nou, cobori din nou şi , la urmă vomiţi pe tine si pe celălalt!

Am iubit-o dinainte de-a o iubi şi o iubesc şi după. Nu am iubit-o destul în acest timp. Nu iubim fiinţele decât atunci când ne resping sau ne scapă. Aş fi putut-o iubi fără s-o cunosc, fără s-o ating şi fără măcar să intru în viaţa ei. Totul e numai din vina mea: această poveste se termină pentru că, într-o bună zi, am început-o...

Dacă nimeni nu aparţine nimănui, atunci nimeni nu are grijă de nimeni şi fiecare va fi pentru sine, în vecii vecilor. Iată-mă din nou singur; ridic geamul negru, după care îmi ascund faţa în mâini, pe bancheta din spatele acestei limuzine silenţioase, care se îndreaptă spre sfârşitul meu.

2 comentarii:

Bianca spunea...

Multumesc draga Anda pentru invitatie. Sincer am cam uitat de toate...şi de mine, şi de scris, prinsă în faţa unei alegeri pe care nu sunt capabilă să o fac...dar despre asta poate în poveste.

Anonim spunea...

Este super acest autor. Eu am citit si am vazut piesa de teatru Dragostea dureaza 3 ani. Dupa parerea mea sunt multe adevaruri, dar si multe exagerari.

Bianca sunt alaturi de tine :)