Tăcerea are multiple semnificaţii. În cazul meu şi referitor la trecutul recent a fost o linişte pe care mi-am dorit-o şi pe care Domnul mi-a dat-o, după lungi căutări, după insomnii şi temeri, după strigăte fără răspuns şi întrebări retorice.
Am revenit pe meterezele mele şi ale lumii, cu aceeaşi poftă de viaţă ce m-a caracterizat de când mă ştiu, dornică să experimentez, să savurez fiecare moment, să iubesc cu toată fiinţa mea, să-mi păstrez mintea deschisă şi sufletul cald.
Evident au fost şi învăţăminte şi unele răspunsuri...dar la fel de evident este că întrebările şi căutările nu se vor opri cât fiinţa există.
P.S. Se vrea în mine o nouă dimensiune, o trecere de vechi principii şi o împlinire a mea prin mine şi prin ceilalţi. Îi caut, îi simt, îi vreau, îi am, însă avându-i, le trăiesc viaţa, le preiau problemele (chiar şi pe cele pe care ei nu le percep). Ştiu totuşi că ar trebui să-mi canalizez energiile spre mine, lăsându-i pe alţii să-şi trăiască liniştiţi cotidianul. Simt însă că peregrinarea mea către "nu-ştiu-ce" va continua până la epuizare sau până la atingerea unui ţel încă necunoscut, dar care mă atrage, mă vrea, mă arde.
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu