Nu am uitat să scriu, nu mi-a lipsit curajul exprimării stărilor în cuvinte, dar am simţit şi trăit intens, fără a mă putea desprinde,lipsindu-mi capacitatea metaforizării. A da glas sentimentelor şi ideilor într-un astfel de context ar fi putut fi un adevărat "striptease sufletesc"(cred că o citez pe Aurora Liiceanu).
Încă se ascund sensuri şi înţelesuri, însă metanoia nu înseamnă doar descoperiri, ci şi acceptare a limitelor noastre şi misterelor divine. Mă schimb rămânând aceeaşi...
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu