Cine ar putea să îmi explice de unde vine atracţia faţă de ce e interzis sau potenţial dăunător? Este acesta un semn că păstrăm copilul în noi? Este ispită? De ce aspectele sigure, liniştite, clare ne trimit într-o stare de plictiseală sau ne dau senzaţia de plafonare? De ce căutăm echilibrul, iar apoi îl resimţim ca încorsetare?
Un comentariu:
..Buna Bianca..Am ajuns la tine de pe blogul Simonei, Alicei..
E placut sa te citesc..indraznesc sa comentez acum pentru ca m-am regasit in postarea ta..Nici eu nu stiu de unde vine atractia fata de ce e interzis dar te provoc sa te gandesti si din alta perspectiva..(ce te faci cand dupa ceva "interzis" te alegi cu trairi care iti aduc atata fericire cat nu stiai ca exista??).
Trimiteți un comentariu